Cum ne afecteaza Tiroida Hashimoto viața? Lista simptomelor.

Până să ajung la un diagnostic clar, dar mai ales până nu am învățat singură despre ce înseamnă tiroida Hashimoto, au trecut ani buni în care am devenit martoră neputincioasă la propriul meu declin. Fizic dar și emoțional. Noi, femeile românce, am fost crescute cu spirit de luptătoare, am fost învățate că trebuie să fim puternice și pregătite să ne sacrificăm pentru familie și cei dragi. 

Și eu, la rândul meu, am trecut prin multe probleme cu membrii bolnavi ai familiei, am fost alături de ei, i-am îngrijit, i-am încurajat, le-am întins mâna când erau „căzuți” la pământ. Iar în felul acesta am devenit principalul motor al familiei, dar și cel mai puternic membru al ei. Cel puțin în ochii familiei. Însă când simptomele propriei boli au început să-mi acapareze existența, abia atunci mi-au fost puse la încercare adevăratele „puteri”. Iar asta ni se-ntâmplă tuturor. 

Nimeni din cei sprijiniți cu atâta grijă nu vor putea accepta ușor faptul că omul lor de bază ar putea să fie, la rândul lui, bolnav și să sufere. Mai ales când e vorba de o boală invizibilă, așa cum e Tiroida Hashimoto. Invizibilă pentru cei din exterior, dar un factor puternic și perfid de transformare a propriei identități. Și atunci intervine lupta cea mai grea de dus. Să faci față simptomelor tale, să găsești ajutorul necesar, dar și să devii credibilă pentru cei de lângă tine când începi să te plângi că nu te simți bine. 

Boala Hashimoto te prinde într-un cerc vicios, al naibii de „competent”, în care factorul emoțional joacă un rol major. Și înainte, dar și după diagnosticare. Pentru că evenimentele cu un puternic impact emoțional din viața ta pot să fie principalii factori declanșatori a bolii. Iar după identificare, lunga suită simptomatologică, dar și căutarea disperată a răspunsurilor la întrebările care te macină, îți clatină puternic din temelii întregul sector psiho-mintal.

Care sunt cele mai mari provocări ce pun la grea încercare viața unui bolnav de Hashimoto (simptome):

1. oboseală cronică
2. luarea în greutate, imposibil de controlat fără dietă 
3. migrene
4. amețeli/Vitiligo
5. dureri de oase/încheieturi, mușchi
6. inflamarea articulațiilor
7. insomnie
8. ceață pe creier
9. iritabilitate accentuată
10. piele uscată/eczeme /acnee→ Vit. D foarte scăzută în organism
11. paloare a feței
12. față umflată/aspect buhăit
13. căderea părului (nu doar de pe cap, ci și de pe corp: sprâncene, gene, etc)
14. intoleranțe/alergii alimentare (sensibilitate la gluten etc), dar și medicamentoase
15. greutate în concentrare/vorbire - scăderea memoriei - devine una din cele mai constante și puternice frustrări să nu-ți mai aduci aminte ce ai de făcut sau ce ai spus
16. sinuzită cronică
17. probleme ale sistemului digestiv(stomac, intestine), Candida
18. palpitații
19. tensiune mărită
20. libido scăzut
21. constipație
22. colesterol mărit
23. probleme de infertilitate
24. menstre abundente, prelungite și dureroase
25. menopauză precoce
26. dezvoltarea unei a doua afecțiuni autoimune
27. anxietatea ca rezultat al pierderii „sclipirii intelectuale”
28. schimbarea personalității: devii introvertit, nu te mai bucuri de viață, nu mai ai chef de evenimente sociale cu familia/prietenii → pierderea prietenilor, însingurare.
29. depresia
30. rezistența scăzută la stres
31. intoleranța la frig/cald 
32. extremități reci
33. sensibilitate vizuală la razele soarelui
34. noduli dureroși
35. lăcrimarea ochilor
36. obosirea glandelor suprarenale
37. dezechilibru al glicemiei
38. dezechilibru hormonal
39. infecții frecvente
40. sindrom de canal carpian

În consecință, apar complicațiile:

• incapacitatea de a știi să diferențiezi cât/care e boala și unde/care sunt eu (ex. când mă trezesc dimineața epuizată, panicată sau depresivă - sunt eu sau e tiroida de vină?
• viața devine un adevărat concurs de păstrare & demonstrare a propriilor abilități 
• ignoranța celor din jur vizavi de o afecțiune despre care ei nu au auzit ⇒ neînțelegându-ți simptomele, te suspectează de probleme psihice. Nu e vorba că ți-e lene să te dai jos din pat, ci pur și simplu te simți epuizată!
• lipsa de empatie, dar și de cunoștințe temeinice a medicilor spre care te îndrepți pentru a cere ajutorul; nu au răbdare să asculte; nu tratează în profunzime/nu caută cauza de la rădăcină; ți se dau medicamente, fără să ți se amintească cât de importantă este schimbarea dietei/a stilului e viață. De aceea găsirea unui medic competent și care să nu te trateze cu superioritate, devine o adevărată dificultate. 
• ignorarea tulburărilor emoționale provocate de bolile autoimune! Lipsa educației/suportului vizavi de impactul psihologic al acestor afecțiuni, atât la nivel de individ, de familie, dar și de societate. Luptându-te cu o boală neînțeleasă, „invizibilă” pentru cei din jur și obligat fiind să faci față vieții sociale, ești forțat să folosești măști. Iar asta presupune un efort suplimentar.
• lipsa resurselor de informare/ajutorare

Sfaturi pe scurt:

• este esențial să te angajezi cu toate forțele proprii în călătoria spre dobândirea propriei tale sănătăți;
• educă-te/informează-te despre analize, valori, înainte de a merge la medic, pentru a putea lua cea mai bună hotărâre pentru tine! Doar tratamentul hormonal nu este suficient atâta timp cât corpul tău și-a făcut un țel din a-ți distruge glanda tiroidă! În această călătorie, frâiele trebuie să rămână la tine!
• discută cu membrii familiei/educă-i despre boala ta și simptomele asociate ei;
• discută deschis despre emoțiile tale, chiar dacă vei observa că la început lumea va fi poate reticentă sau va face un pas înapoi. Încetul cu încetul vei reuși să aduci îmbunătățiri în propria ta viață. Nu te izola!
• fă mișcare în natură;
• fă ceea ce-ți place, ce-ți bucură sufletul;
• fă-ți timp doar pentru tine.

Câteva cuvinte de încheiere:

Lista de mai sus am compilat-o din comentariile postate, în decursul timpului, de membrii grupurilor de Facebook, bolnavi de Hashimoto. Cred că nu mă hazardez prea mult dacă afirm că societatea modernă se află în plină epidemie de boli autoimune! Iar faptul că încă nu se cunosc cu adevărat cauzele lor, dar mai mult de atât nu avem specialiști în medicină care să ne ofere ajutorul, fiind obligate să ne informăm singure, să ne autoeducăm, să testăm protocoale dietare pentru a ne descoperi sensibilitățile alimentare și a ne aduce boala în remisie, e strigător la cer! Mai mult de atât, e o dovadă clară că medicina tradițională/alopată a eșuat! Avem mare nevoie de mai mulți specialiști în medicină holistică/funcțională, care să caute rădăcina unei afecțiuni, să orienteze tratamentele spre cauze și nu pe efecte! Și să fie capabili să ne ajute să ne recăpătăm viețile înapoi!

- 

-