Cobbler sau crumble ? Un talmeș-balmeș de fructe, marca AIP

Până nu am ajuns la dieta AIP, nu am mai gătit așa ceva. Făceam în schimb o prăjitură răsturnată cu mere, întregi sau feliate, cu zahăr ars frumos plimbat și întins pe fundul și pe marginile vasului de sticlă termorezistentă, peste care așezam merele pudrate bine cu scorțișoară și cuișoare, apoi udate cu zeamă de lămâie. Ne plăcea la nebunie, dar intestinele mele comentau zdravăn după ce savuram o porție din acest desert; în timp mi-am dat seama că zahărul era problema (chiar dacă foloseam din cel brun, tot ăla era pentru intestine). Dar tot acolo îmi zbura gândul de când am început dieta, așa că până la urmă am găsit un substitut. 

Cobbler sau crumble?

Chiar dacă nu e același lucru, pe unele bloguri AIP am observat că, din intenția de a arăta cât de ușor poți găti un desert AIP rapid, gustos și sănătos, se amestecă cele două noțiuni. 

Cobbler este un desert cu fructe coapte și aluat fraged, așezat fără pretenții (ba chiar oarecum neglijent, ca niște petice) deasupra lor. Se crede că numele vine de la asemănarea aluatului cu pietrișul (cobblestones).

Pe când Crumble este un fel de aluat fraged zdrobit ca un pesmet și împrăștiat pe deasupra fructelor.

 Ce am făcut eu?

Ce-am vrut eu, bineînțeles 😉, dar păstrând în minte gustul copilăriei, adică al prăjiturii cu mere pregătită de bunica, dintr-un aluat fraged/poronio (ardelenism preluat din lb.maghiară). 

Ce înseamnă acest aluat? Înseamnă amestecarea făinii cu o grăsime de origine animală și foarte rece, operațiune care se face frumos, cu degetuțele puse la treabă, până ce grăsimea se desface (dar nu se topește). În prăjitura copilăriei se mai foloseau: zahăr, gălbenușuri, sare, praf de copt, etc. 

În AIP, pe lângă faptul că nu poți consuma ouă, făinurile fără gluten recomandate pot fi cam tricky până le prinzi șpilul. Mi-a luat ceva timp până le-am dibuit, așa că azi pot să spun următoarele:

pentru deserturi, cea mai bună făină e cea de alune tiger. Urmată de făina de cocos și mai apoi de banane verzi. Făina de alune tiger oferă o consistență bună de pesmet (având o textură asemănătoare cu nucile/alunele, fără însă să fie grasă). De aceea, unele deserturi pot să fie cam uscate și fărâmicioase, dacă nu pui destulă grăsime, apă, plus făina cu rol de legare (tapioca/arorut). Însă cea mai bună variantă e să combini două, trei sau chiar patru tipuri din acestea, la o rețetă.
La început am făcut un crumble, dar parcă îmi doream să simt mai bine aluatul, așa că am recurs la cobbler.

Cum am procedat?
În primul și-n primul rând am spălat bine merele, apoi le-am ținut câteva minute în apă cu bicarbonat de sodiu. Asta pentru a curăța din pesticidele cu care se stropesc la greu, merele fiind pe loc fruntaș ca și conținut de substanțe dăunătoare, unele chiar interzise în alte state. Înainte de dieta AIP obișnuiam să le curăț de coajă, ca apoi să aflu că tocmai pectina conținută de aceasta este extrem de sănătoasă pentru digestie. Acum le scot cotorul, le tai, pe orizontală în două sau trei straturi, depinde cât sunt de mari, apoi le feliez. Cubulețele rezultate le sotez în tigaie cu puțin ulei de cocos și le pudrez din plin cu scorțișoară. Neapărat de Ceylon, cea din magazine este Cassia, o altă specie, care - consumată mai des - poate deveni toxică!
Se pot folosi orice gen de fructe: pere, piersici, fructe de pădure, cu diferența că unele lasă mai mult suc, care ori se absoarbe în aluat, ori se va aduna la fundul tăvii. Până acum am folosit pere, banane (coapte) amestecate cu fructe de pădure, dar la începutul dietei am observat că intestinele mele făceau "gălăgie", așa că am rămas pe mere și a fost ok.
Aluatului i-am tot adus modificări pe parcurs, în funcție de inspirația de moment. A fost când l-am așezat deasupra merelor, a fost când l-am pus la fundul recipientului, iar merele pe deasupra. Oricum au avut mare succes!

 

Ingrediente :

60 gr faină de nuci tiger
60 gr faină de arorut (sau tapioca)
2 linguri de untură de porc rece, de la frigider (sau unt ghee la reintroduceri)
1/2 linguriță de bicarbonat stins cu oțet de mere
un praf de sare

Se amestecă toate, frumos cu degetuțele din dotare. Dacă vreți versiunea de „Crumble”, aluatul se lasă împrăștiat, ca un pesmet. Și pur și simplu se răstoarnă peste fructele așezate în recipientul în care coaceți desertul (eu folosesc un vas de yena). Personal prefer un aluat compact (în genul celui de prăjitură cu mere), pe care îl întind cu sucitorul. Tot cu ajutorul sucitorului îl rulez ușor, apoi îl așez peste mere, după care îl găuresc cu o scobitoare.

Notă: În timpul frământării, aluatul mai poate cere grăsime (de la 2 linguri de untură a fost când am ajuns la 3) sau chiar un surplus de făină de tapioca/arorut. Și nu, nu e o greșeală! Rețeta nu conține nici un îndulcitor! Făina de alune tiger este dulce, plus fructele. Să nu uităm că în AIP este recomandat cât mai puțin îndulcitor, oricât de natural ar fi!

Alte versiuni:

Pe parcurs am ajuns să mai modific aluatul, în funcție de inspirația/starea de moment:

▸Am adăugat 2 linguri de făină de cocos și chiar făină de banane verzi. Dar orice plus trebuie suplimentat cu grăsime și uneori cu puțin lichid (lapte de cocos/apă caldă).

▸Altă dată am folosit pulpa de cocos rămasă după ce am făcut lapte de cocos în blender. Pulpa, bine strecurată, obișnuiesc să congelez și să o refolosesc în deserturi. Dacă veți alege vreodată să folosiți și voi pulpa, aveți grijă să o strecurați bine-bine de lichid și după decongelare! Însă nu e suficientă, are nevoie și de făină de tapioca, pentru ca să stea legată.

▸ În penultima versiune am așezat blatul la bază, iar fructele le-am răsturnat pe deasupra. 

▸ Următoarea dată, pentru că mi-a mai rămas aluat (păstrat la frigider), am făcut ceva și mai rapid. Merele feliate le-am pus direct în vas, fără să le mai sotez înainte, la tigaie, plus câteva coacăze pentru un plus de aromă. Presărate, bineînțeles cu scorțișoară, dar și cuișoare. Iar aluatul, fiind tare, de la frigider, l-am dat prin răzătoare, deci numai bine a ieșit un crumble, de data asta. Pe deasupra aluatului, înainte de a-l da la cuptor, am presărat (din nou) scorțișoară și cuișoare. Nu vă spun ce deliciu a ieșit! 

Ca servire, la început, obișnuiam să folosesc, ca decor, alte fructe decât cele din interior, ex. felii de banane sau afine. Și bineînțeles, întotdeauna frișcă/cremă de cocos. Acum păstrăm cât mai simplu.

Orice variantă ați alege, este de departe unul din deserturile cele mai versatile și gustoase. 

Și unde mai pui și că e AIP friendly! 😋

S-aveți inspirație și poftă bună!