Supă cremă de dovleac plăcintar

Na că ne-am luat și noi după popoarele anglo-saxone și am început să consumăm dovleacul și în alte modalități decât cea clasică, românească. Personal, nu auzisem de dovleacul plăcintar până în urmă cu vreo câțiva ani. Sau dacă-l zărisem pe rafturile magazinelor, nu prea știam „cu ce se mănâncă”. Vedeam rețete pe la TV cu tarte, creme și mai știu eu ce, făcute de chefi de prin State, Anglia sau Canada, dar nu am avut niciodată curiozitatea să-l încerc. În mintea mea îl comparam cu gustul dovleacului nostru, mare cât o roată de cașcaval, pe care-l puneam ca cuptor, în toamnele reci și a cărui dulceață o adoram. Să nu mai vorbesc de mirosul care învăluia întreaga casă. Doar că prima dată când am pus la copt un dovleac plăcintar, am fost extrem de dezamăgită de gust. Nu semana deloc cu ceea ce avem noi. Neștiind foarte clar că, de fapt, el nu se consumă la fel ca și dovleacul nostru. Așa că l-am tăiat de pe listă. Peste câțiva ani însă, am văzut o rețetă de supă-cremă și am zis să-i mai dau o șansă. Și ne-a plăcut. Apoi am mai încercat o dată, în perioada de excluderi a AIP, doar că am folosit crema (smântana) de cocos, iar rezultatul a fost mult prea dulce pentru gustul nostru. Așa că ne-am oprit.

Acum însă că am trecut cu bine de etapa reintroducerilor și că suntem în plin sezon, am zis că musai să readuc în meniul nostru supa-cremă, „îndoită” cu smântână de frișcă (pentru cei cu AIP strict, se poate sări peste smântână). Doar că, de data, ca să nu avem surprize cu dulceața neprietenoasă, am mai folosit pe lângă dovleac - țelină, păstârnac și usturoi. Și Doamne, ce ne-a mai plăcut! E de știut deja că e o supă adorată de copii. Dar nici adulții nu se mai dau în lături de la ea.

Supă cremă de dovleac (+țelină și păstârnac)

Pasul I

Se spala bine dovleacul întreg, apoi se taie în două jumătăți. Recunosc că această parte nu e prea ușoară, dar eu am avut noroc cu satârul ce mi l-am cumpărat la începerea dietei, știind că voi avea nevoie la tăiat legumele de o ustensilă robustă și de încredere. Având lama mult mai lată decât un cuțit obișnuit, poate pătrunde cu ușurință în măruntaiele dovleacului. Eu l-am ajutat nițel și cu bătătorul de carne, recunosc.

Pasul II

Se curăță mijlocul de sâmburi (dacă aveți răbdare, puteți să-i curătați și să-i puneți la uscat. Sunt foarte buni pe post de semințe, recomandați și ca tratament îmotriva paraziților intestinali. Dar cruzi!).

Pasul III

Se ung cu ulei cele două jumătăți. Eu am folosit un ulei de măsline aromatizat cu condimente, cumpărat de la Lidl (în săptămâna franceză) într-o sticluță cu duză de spray. Dar merge foarte bine uns și cu o pensulă.

Se dă la cuptor pentru o oră, la temperatura maximă. Va fi gata când capătă o crustă maro-închis pe deasupra și se poate ușor înțepa cu furculița.

Separat se pun la fiert țelina - una mică sau un sfert dintr-una mare, o bucată păstârnac și 5 căței de usturoi, tăiate în cuburi.

Pasul IV

După ce l-ați scos bine copt, lăsați-l să se răcorească nițel. Apoi...

...cu o lingură radeți crusta de pe suprafața dovleacului. Dacă vă întrebați de ce trebuie îndepărtată crusta, ei bine pentru că ar colora în mod inestetic suprafața supei. Doar d-aia. Eu am împărțit-o celor 4 căței (care oricum m-au supravegheat extrem de atenți) și s-au lins apoi pe buze, pardon bot. Dacă nu aveți căței, păpați-o voi, că-i bună tare.

Cu aceeași lingură apoi, scobiți miezul până l-ați îndepărtat complet, dar cu grijă să nu fi apucat și bucăți de coajă prin el. Dacă vă uitați în jur după vreo farfurie în care să-l puneți, vă spun dinainte că, în mod normal, celelalte legume trebuie să se fi fiert deja și voi să le fi scos deja din lichidul în care au fiert, pentru a se răci. Așa că dați drumul lingurilor cu miez de dovleac în același recipient.

Pasul V

Băgați la priză mixerul vertical și vjjjjj - vjjjj, până obțineți un piure perfect. După care e timpul să completați, în funcție de gustul propriu și personal, cu sare și condimente. Se poate folosi praf de turmeric, oregano etc. Piureul se subțiază cu lichidul în care au fiert celelalte legume sau, dacă aveți, se mai folosește cu succes celebra supă de oase pe care orice AIP-ist ar trebui să o aibă la congelator. (hai, mă leși!). Cât de subțire, ține din nou de preferințele personale. Nouă nu ne plac supele-creme groase, așa că le subțiez ceva mai mult decât cele de la restaurant, dar nu într-atât să semene cu o supă obișnuită. Și tot la pasul ăsta mai adaug și puțină smântână lichidă, de frișcă.

Trebuie să mărturisesc că, cu toate „înfloriturile” folosite, n-ai cum să scoți dulceața din supă. Dar e totuși mai estompată decât dacă ai folosi doar dovleac.

Si, apropo, eu am folosit doar o jumătate de dovleac, pe cealaltă am pus-o la pungă, în congelator, pentru o viitoare tartă!

Pentru servit se pot folosi semințe de dovleac prăjite cu puțină sare și praf de turmeric (eu am folosit și boia de ardei dulce, dar cei cu AIP strict să se limiteze doar la primele două).

Pentru cei cu timp mai mult la dispoziție, se pot face și crutoane. Aluatul este cel mult uzitat de mine la cam toate copturile AIP, din făină de cassava, cocos și tapioca. Dacă vreți și partea asta, înarmați-vă cu răbdare, căci toate operațiunile astea sunt consumatoare de timp.

Dacă vă întrebați de ce e așa de galben aluatul, de la turmeric, d-aia.

Și dacă vă întrebați de ce, după coacere, crutoanele au ieșit în două culori, d-aia că pe cele poziționate pe marginile tăvii le-a cam prins dogoarea.