Când ajungi să-ți schimbi stilul de viață, e normal să fii pus față-n față cu anumite provocări. Nu am fost scutită nici eu de acestea, odată ce am început să țin dieta AIP, de aceea consider că merită să le amintesc într-o postare separată, pentru că unele îmi vor rămâne pentru mult timp în amintire:
➤ Gândirea la foc continuu a meniului zilnic. O lună întreagă, poate și mai bine, mintea mea căuta să creeze noi meniuri, după regula de aur:
→ 1 proteină animală: pește, fructe de mare, carne/organe,
→ legume gătite (carbohidrați): spaghete de legume, dovleac plăcintar, cartofi dulci, conopidă, broccoli, morcovi, țelină, păstârnac etc.
→ legume crude: salate verzi, spanac, avocado, ridichi, castravete, ceapă etc.
Ceea ce devenise din cale-afară de istovitor!
➤ Din cauza muncii migăloase, dar și a noutății, micul dejun ajungeam să-l servim târziu (orele 12). Ca să nu mai amintesc de fumul (sfara) care se face în casă când gătești exclusiv la tigaie! În special uleiul de cocos face fum! La început a fost mai ok pentru că puteam ține deschisă ușa de la intrare în casă, fiind încă cald afară, dar acum, deja temperaturile au scăzut, și e mai greu. Și cum noi ne-am desființat ușa la bucătărie când am renovat (pentru câștigare de spațiu), sunt nevoită să închid ușile la camere. Dar totuși mirosul persistă câteva ore !
➤ Pâinea ne-a lipsit foarte mult! Nu neapărat că nu m-aș fi săturat, dar parcă mi-era greu să mănânc anumite alimente fără o felie de pâine lângă. Apoi micul dejun sau cina erau mult mai simple când aveai ce întinde rapid pe-o felie de pâine.
➤ Datorită extenuării, simțeam mai mult ca oricând nevoia de cafea! Și nu e vorba de gust, ci de acel boost! Chiar dacă nu am fost niciodată o cafegioaică, beam doar o căniță mică cu lapte/zi, uneori nici aia, dar având tensiunea mică, plus „ceața pe creier”, organismul meu avea nevoie de un stimul, iar substitutul de cicoare nu avea acest efect. Începeam eu ziua cu un fresh de grepfrut, care era ok pentru primul boost, însă nu și pe mai departe.
➤ Pofta de uscat și sărat! Doamne, asta a fost cea mai mare poftă pentru mine! A durat vreo două săptămâni până să-mi refac cămara, de data asta doar cu produse „AIP friendly”, printre care și noile făinuri fără gluten. Iar când le-am primit, m-am pus pe încercări.
➤ Partea proastă a noului regim e că produsele din cămara AIP sunt scumpe. Iar ca orice gospodină care se respectă, ca să ajungi la un rezultat, trebuie să faci încercări. Multe. Ceea ce poate să însemne produse pierdute, rezultate aruncate la gunoi. Iar când bugetul ți-e calculat la sânge, eșecurile pot fi mai frustrante decât oricând altcândva. Mai mult de asta, comportarea făinurilor recomandate la gătit nu se compară cu nimic ce știai înainte. Apoi lipsa ouălor, a drojdiei, face ca rezultatul copturilor să pară un eșec, chiar și atunci când nu e. Dacă mi-ar fi dat cineva să gust asemenea biscuiți, clătite, checuri, fursecuri, etc înainte, aș fi zis clar că bucătarul și-a greșit meseria. Erau ori clicoase, ori uscate. Prea uscate! Altele tari ca piatra.
➤ Majoritatea surselor de inspirație pentru rețete le-am luat de pe blogurile și canalele de You Tube ale unor americance, olandeze, etc. Iar măsurătorile erau în „cups” și „tablespoon” (tbs) sau ”teaspoon”. Ceea ce mă obliga mereu să convertesc măsurile în grame sau mililitri. Dar nu prea ieșeau. Iar partea frustrantă e că de fiecare dată când căutam conversii pe Google, primeam alte rezultate. Și nu mai știam care e adevărul. Până să-mi dau seama că fiecare făină în parte măsura diferit într-un „cup”. De exemplu făina de cocos avea un alt gramaj în acel „cup” față de cea de banane verzi sau de alune tiger. Și așa mai departe. Dar până să descopăr asta, am trecut prin multe încercări, nervi și transpirații 😏. Iar într-un final am decretat că musai să-mi cumpăr și eu un set cu 4 linguri - măsuri americane, dacă vreau să-mi iasă rețetele! Am lucrat mult mai liniștită apoi, folosindu-mă de ele, însă (ceva mai încolo) am mai aflat încă una, și anume că făinurile diferă între ele la gătit și în funcție de brand/calitate! Iar brandurile din rețetele americane, clar nu se găsesc la noi! Deci se poate spune că ești cu adevărat pe cont propriu în bucătăria AIP. La experimentat!
➤ Majoritatea rețetelor pe care le-am „vânat” din cauza poftelor de sărat și uscat conțin făină de cassava. La noi am găsit doar două mărci, una de la Pronat, iar cealaltă Gari,(o marcă indiană) - prin magazinul Cocomag. Însă niciuna nu sunt „curate”. Iar asta este de departe cea mai mare frustrare a mea! După ce am studiat mai multe informații despre această făină, am înțeles că trebuie să fii foarte atent pentru că mulți o confundă cu făina de tapioca (iar unii comercianți o vând în mod voit sub numele de Cassava!), fiindcă provin din aceeași plantă: maniocul. Doar că făina de cassava se obține prin uscarea rădăcinii și apoi măcinarea acesteia (e și mai scumpă pentru că se vinde în cantități mai mari), în timp ce procesul de extragere al amidonului din rădăcină - pt făina de tapioca - este mult mai complex. Iar dintre toate făinurile fără gluten recomandate/folosite în dieta AIP, cea de cassava este singura care se comportă asemănător la preparare cu făina de grâu! Păi cum să nu fii frustrat!
➤ La fel și în cazurile laptelui (smântânii) vegetal! În speță cel de cocos. La început, orientându-mă după prețul cel mai potrivit bugetului meu, am ajuns să comand produse cu aditivi gen gumă de guar. Iar până să primesc comanda, am cumpărat și celebrele băuturi vegetale, marca Alpro, de la supermarket, o adevărată bombă de aditivi, pe care le consumă în mod regulat vegetarienii/veganii! Apoi am citit tot mai multe informații de pe blogurile AIP cum că nu e deloc ok să consumi așa ceva, nici măcar în cantități mici! Plus că un lapte de cocos cu aditivi se comporta în mod diferit față de unul „curat” la gătit! Așa că, am ajuns apoi la această marcă, atât pentru lapte, cât și pentru frișcă. Însă, recent am aflat că legislația lasă loc de a ”ascunde” specificațiile ingredientelor care se găsesc într-un astfel de produs vegetal, dacă cantitatea folosită nu depășește un anumit prag (de ei știut)! Cum s-ar spune, nu poți fi sigur de nimic! Pentru cei ce nu sunt familiari cu laptele vegetal, în mod normal cel mai bun lapte se face direct din pulpa nucii de cocos, iar aditivii sunt adăugați pentru a-i oferi textura cât mai asemănătoare cu a laptelui animal, dar și pentru a sta legat. Doar că nuca e destul de greu de spart și curățat (eu una nu reușesc) , așa că am găsit o altă modalitate, mi-l fac din chips-uri crude de cocos. Atenție, chips-urile nu sunt fulgii de cocos pe care-i folosim în prăjituri și nici cei prăjiți (folosiți pe post de snacks-uri) nu sunt buni pentru asta! Și apropo de asta, ca să vedeți ce se comercializează pe piața noastră, firma de la care am comandat chips-urile mi-a spus că au un client din Miercurea Ciuc care cumpără de la ei fulgi de cocos în cantitate mare, din care face lapte vegetal pe care apoi îl comercializează cu succes! Doar că fulgii aceia sunt deja uscați, iar calitatea laptelui vegetal, în speță conținutul de substanțe hrănitoare, dar și gustul, sunt direct proporționale cu cât de crud este produsul de bază! Un lapte din nucă proaspăt decojită va aduna deasupra o cantitate considerabilă de grăsime din care poți face și smântână/frișcă! Iar gustul este mult mai pronunțat!
➤ Revenind la faza cu ”produse curate” sau ”fără urme”, chestiunea asta constituie o adevărată problemă pentru toți cei ce s-au decis să urmeze un stil de viață fără gluten sau produse alergene, gen soia sau alune. În țările occidentale se pune un mare accent pe produsele curate, pentru că și numărul persoanelor cu intoleranțe la gluten (celiaci) sau alte produse este mult mai mare, de unde și lobby-ul mult mai puternic vizavi de ceea ce se scoate pe piață. La noi însă, majoritatea făinurilor sunt importate din Ungaria sau Polonia, iar procesarea lor se face în aceleași malaxoare cu cereale, semințe, alune interzise în dieta AIP. De aceea, să găsești pe piața românească produse „fără urme” este de-a dreptul imposibil. Pe de altă parte, dacă îți permite bugetul, îți poți comanda făinuri organice de pe Amazon, dar costurile sar serios de limita superioară și numai la transportul lor! La fel și în cazul EBay-ului. Iar acest lucru cred că este descurajant inclusiv pentru firmele de la noi, care dețin magazine naturiste.
➤ Partea proastă a noului regim e că produsele din cămara AIP sunt scumpe. Iar ca orice gospodină care se respectă, ca să ajungi la un rezultat, trebuie să faci încercări. Multe. Ceea ce poate să însemne produse pierdute, rezultate aruncate la gunoi. Iar când bugetul ți-e calculat la sânge, eșecurile pot fi mai frustrante decât oricând altcândva. Mai mult de asta, comportarea făinurilor recomandate la gătit nu se compară cu nimic ce știai înainte. Apoi lipsa ouălor, a drojdiei, face ca rezultatul copturilor să pară un eșec, chiar și atunci când nu e. Dacă mi-ar fi dat cineva să gust asemenea biscuiți, clătite, checuri, fursecuri, etc înainte, aș fi zis clar că bucătarul și-a greșit meseria. Erau ori clicoase, ori uscate. Prea uscate! Altele tari ca piatra.
➤ Majoritatea surselor de inspirație pentru rețete le-am luat de pe blogurile și canalele de You Tube ale unor americance, olandeze, etc. Iar măsurătorile erau în „cups” și „tablespoon” (tbs) sau ”teaspoon”. Ceea ce mă obliga mereu să convertesc măsurile în grame sau mililitri. Dar nu prea ieșeau. Iar partea frustrantă e că de fiecare dată când căutam conversii pe Google, primeam alte rezultate. Și nu mai știam care e adevărul. Până să-mi dau seama că fiecare făină în parte măsura diferit într-un „cup”. De exemplu făina de cocos avea un alt gramaj în acel „cup” față de cea de banane verzi sau de alune tiger. Și așa mai departe. Dar până să descopăr asta, am trecut prin multe încercări, nervi și transpirații 😏. Iar într-un final am decretat că musai să-mi cumpăr și eu un set cu 4 linguri - măsuri americane, dacă vreau să-mi iasă rețetele! Am lucrat mult mai liniștită apoi, folosindu-mă de ele, însă (ceva mai încolo) am mai aflat încă una, și anume că făinurile diferă între ele la gătit și în funcție de brand/calitate! Iar brandurile din rețetele americane, clar nu se găsesc la noi! Deci se poate spune că ești cu adevărat pe cont propriu în bucătăria AIP. La experimentat!
➤ Majoritatea rețetelor pe care le-am „vânat” din cauza poftelor de sărat și uscat conțin făină de cassava. La noi am găsit doar două mărci, una de la Pronat, iar cealaltă Gari,(o marcă indiană) - prin magazinul Cocomag. Însă niciuna nu sunt „curate”. Iar asta este de departe cea mai mare frustrare a mea! După ce am studiat mai multe informații despre această făină, am înțeles că trebuie să fii foarte atent pentru că mulți o confundă cu făina de tapioca (iar unii comercianți o vând în mod voit sub numele de Cassava!), fiindcă provin din aceeași plantă: maniocul. Doar că făina de cassava se obține prin uscarea rădăcinii și apoi măcinarea acesteia (e și mai scumpă pentru că se vinde în cantități mai mari), în timp ce procesul de extragere al amidonului din rădăcină - pt făina de tapioca - este mult mai complex. Iar dintre toate făinurile fără gluten recomandate/folosite în dieta AIP, cea de cassava este singura care se comportă asemănător la preparare cu făina de grâu! Păi cum să nu fii frustrat!
➤ La fel și în cazurile laptelui (smântânii) vegetal! În speță cel de cocos. La început, orientându-mă după prețul cel mai potrivit bugetului meu, am ajuns să comand produse cu aditivi gen gumă de guar. Iar până să primesc comanda, am cumpărat și celebrele băuturi vegetale, marca Alpro, de la supermarket, o adevărată bombă de aditivi, pe care le consumă în mod regulat vegetarienii/veganii! Apoi am citit tot mai multe informații de pe blogurile AIP cum că nu e deloc ok să consumi așa ceva, nici măcar în cantități mici! Plus că un lapte de cocos cu aditivi se comporta în mod diferit față de unul „curat” la gătit! Așa că, am ajuns apoi la această marcă, atât pentru lapte, cât și pentru frișcă. Însă, recent am aflat că legislația lasă loc de a ”ascunde” specificațiile ingredientelor care se găsesc într-un astfel de produs vegetal, dacă cantitatea folosită nu depășește un anumit prag (de ei știut)! Cum s-ar spune, nu poți fi sigur de nimic! Pentru cei ce nu sunt familiari cu laptele vegetal, în mod normal cel mai bun lapte se face direct din pulpa nucii de cocos, iar aditivii sunt adăugați pentru a-i oferi textura cât mai asemănătoare cu a laptelui animal, dar și pentru a sta legat. Doar că nuca e destul de greu de spart și curățat (eu una nu reușesc) , așa că am găsit o altă modalitate, mi-l fac din chips-uri crude de cocos. Atenție, chips-urile nu sunt fulgii de cocos pe care-i folosim în prăjituri și nici cei prăjiți (folosiți pe post de snacks-uri) nu sunt buni pentru asta! Și apropo de asta, ca să vedeți ce se comercializează pe piața noastră, firma de la care am comandat chips-urile mi-a spus că au un client din Miercurea Ciuc care cumpără de la ei fulgi de cocos în cantitate mare, din care face lapte vegetal pe care apoi îl comercializează cu succes! Doar că fulgii aceia sunt deja uscați, iar calitatea laptelui vegetal, în speță conținutul de substanțe hrănitoare, dar și gustul, sunt direct proporționale cu cât de crud este produsul de bază! Un lapte din nucă proaspăt decojită va aduna deasupra o cantitate considerabilă de grăsime din care poți face și smântână/frișcă! Iar gustul este mult mai pronunțat!
➤ Revenind la faza cu ”produse curate” sau ”fără urme”, chestiunea asta constituie o adevărată problemă pentru toți cei ce s-au decis să urmeze un stil de viață fără gluten sau produse alergene, gen soia sau alune. În țările occidentale se pune un mare accent pe produsele curate, pentru că și numărul persoanelor cu intoleranțe la gluten (celiaci) sau alte produse este mult mai mare, de unde și lobby-ul mult mai puternic vizavi de ceea ce se scoate pe piață. La noi însă, majoritatea făinurilor sunt importate din Ungaria sau Polonia, iar procesarea lor se face în aceleași malaxoare cu cereale, semințe, alune interzise în dieta AIP. De aceea, să găsești pe piața românească produse „fără urme” este de-a dreptul imposibil. Pe de altă parte, dacă îți permite bugetul, îți poți comanda făinuri organice de pe Amazon, dar costurile sar serios de limita superioară și numai la transportul lor! La fel și în cazul EBay-ului. Iar acest lucru cred că este descurajant inclusiv pentru firmele de la noi, care dețin magazine naturiste.
➤ Descoperirea aromelor noi și „pasiunea” pentru produsele pe bază de cocos, m-au făcut să nu conștientizez ce și cât suportă stomacul meu. Așa că, după 3 săptămâni de AIP, m-am pomenit cu o indigestie de toată „frumusețea”. Mâncasem cu poftă un prânz întârziat (spre cină) format din chifteluțe de porc, prăjite în ulei de cocos, cu garnitură de varză de Bruxelles. Greșeala mea a fost că, în loc să coc chifteluțele la cuptor, fiind târziu deja (pregătirea mi-a luat ceva timp) și fiind amândoi flămânzi bine, m-am gândit că se fac mai repede așa. Au fost ce-i drept foarte gustoase, însă sistemul meu digestiv, văduvit de colecist, nu a putut procesa prăjeala/grăsimea de cocos și a clacat. Urât de tot! Partea mai grea a urmat după aceea, pentru că nimic din medicamentația ce obișnuiam să o iau în cazuri de genul ăsta nu era AIP! Toate pastilele de digestie sau pentru stomac, diaree, etc conțineau ori lactoză, ori zahăr, ori maltodextrină (=gluten) sau amidon din porumb, ori pe toate! Așa m-am lovit de încă o problematică mare, asemănătoare cu cea amintită mai sus, și anume lipsa de pe piața noastră a medicamentelor (pentru sistemul digestiv) fără aditivi! Noroc că aveam în casă cărbune din nucă de cocos , un remediu natural pentru problemele sistemului digestiv. Doar că, de data asta, părea că nu face față. Așa că am adăugat tratamentului argila albastră de Râciu, pe care o cumpărasem pentru un tratament extern la soțu', dar până la urmă s-a dovedit a fi cel mai prețios ajutor în indigestia mea. Dar efectul cel mai wow l-am avut după prima ingerare a uleiului volatil de mentă. Pur și simplu mi-a redat puterea! În ziua aia am reușit chiar sa fac curățenie în casă, după mai multe zile când eram ca un zombie. Cu toate astea, revenirea mea a fost foarte grea, pentru că (pe lângă imposibilitatea de a consuma medicamentele uzuale) mi-a lipsit hrana. Mâncarea ”de regim” uzuală (pâinea prăjită și brânzica de vaci) nu mai mergea în AIP. Așa că am avut serios impresia că am fost încercată de „Univers” dacă eram sau nu hotărâtă cu adevărat să continui dieta sau voi abandona odată ce dau de greu!
Însă după efortul depus în cele trei săptămâni, în care simțeam cum organismul meu se curăța încet-încet de toxine, nu am putut ceda. M-am chinuit ca un muribund, cu dureri de stomac, de burtă, de cap, greață, slăbiciune mare, etc, etc, pentru că, deși abia mă țineam pe picioare și îmi era greață de la orice miros de mâncare, trebuia totuși să gătesc pentru soțul meu (pentru cine nu știe, el are mâna dreaptă paralizată - motiv pentru care e total dependent de mine), dar și pentru mama lui (ea nu ține dieta, dar fiindcă nu-și poate găti, soțul îi duce zilnic mâncare pregătită de mine). Cred că știți cum e să-ți fie rău de la o mâncare, ca apoi să nu-ți mai trebuiască nici să o vezi. Ei bine, eu am fost nevoită în plină criză să încălzesc leftover-ul din seara precedentă și să o ambalez pentru soacra, dar și gătesc ceva rapid pentru soțul. Și pentru că mirosul îmi întorcea stomacul pe dos, m-am legat cu un prosop la nas și gură.
Dacă pentru ei găteam „obișnuit”, eu nu știam ce să mănânc ”de regim”, dar să fie și AIP friendly. Am ajuns la morcovi fierți, mere coapte și mai apoi pulpe de pui fierte la capac. Și ceai de mușetel sau roiniță. De obicei, în cazurile rare când fac indigestie, dacă nu-mi trece răul, merg la urgențe (am redat un astfel de episod în povestea mea), unde mi se fac perfuzii cu glucoză, antispastice intestinale și antidiareice. Dar cum ultimele dăți am fost imediat internată la Infecțioase și pusă sub antibiotic - fără nici o reținere, am refuzat să merg pentru că știam că-mi vor face mai mult rău și tot efortul meu de trei săptămâni s-ar fi dus pe apa sâmbetei. Și am tras-o o săptămână și jumătate până ce mi-am revenit complet!
➤ Am tot menționat pe parcursul blogului despre faptul că eu sunt un fan al sărăturilor. De unde se poate deduce că nu sunt prietenă cu dulciurile. Asta nu înseamnă că nu-mi lipsește ciocolata! Ah, după mai bine de două luni de AIP, tânjesc după ciocolată! Și mai ales după cea cu alune de pădure! În AIP se uzează mult de legume și pentru a da culoare mâncărurilor, în lipsa roșiilor, ardeilor, etc. Doar că majoritatea „coloratelor” folosite sunt: sfecla roșie, cartofii dulci, dovleacul plăcintar etc, adică legume dulci! Vai, cum m-am mai săturat de dulce în farfuria mea, mai ales acolo unde trebuia să fie în mod normal sărat! Iar în lipsa condimentelor, m-am jucat mult cu praful de usturoi, ceapa uscată și busuiocul, pentru a aromatiza (ascunde) gustul dulce. Dar asta a fost mai greu în cazul copturilor, unde (în afară de deserturi), lipia, tortilla sau chiflele dulci ne-au cam indispus papilele gustative prin dulceața împrumutată din făina de alune tiger, de banane verzi sau cea de cocos!
➤ Dieta AIP e pentru oameni care au timp și resurse (dacă știu să se organizeze)! Nu e pentru oameni în vârstă, în primul rând pentru că nu au de unde se inspira, dar nici răbdare/putință să experimenteze. Căci da, în AIP este vorba de mult experimentat! Am văzut comentarii pe grupul Hashimoto România, de la o doamnă pensionară care numea rețetele din AIP ca fiind „exotice”, plângându-se că „cine își permite așa ceva!”. Și mi-a fost tare milă de dânsa! Pentru că m-am pus în locul ei, femeie la peste 60 de ani, cu probleme de sănătate și simptome deranjante de Hashi, printre care și depresia. Ce șanse avea această doamnă să-și recupereze starea de bine prin dieta AIP?! Mai apoi am discutat cu o mătușă de-a mea, la vreo 70+ de ani, și ea cu Hashimoto și multe complicații conexe (poliartrită, intestin operat, diabet, surplus de greutate, răceli dese etc). M-a ascultat interesată de Marea mea Schimbare, rezona cu ea, dar la final mi-a spus: ”dacă aș locui cu tine, aș putea ține și eu dieta. Altfel n-am cum!”.😪 Și mi se pare extrem de trist! Trist pentru bătrânii noștri singuri, vulnerabili și neajutorați, umflați de pastile cu multe efecte secundare, și în imposibilitate de a ieși din acest cerc vicios întreținut de sistemul medical! Niciuna! De aceea m-am decis să încep acest blog, poate - poate voi reuși să conving oamenii în putere să renunțe la alimentele dăunătoare înainte de ale îmbolnăvi intestinele!
Însă după efortul depus în cele trei săptămâni, în care simțeam cum organismul meu se curăța încet-încet de toxine, nu am putut ceda. M-am chinuit ca un muribund, cu dureri de stomac, de burtă, de cap, greață, slăbiciune mare, etc, etc, pentru că, deși abia mă țineam pe picioare și îmi era greață de la orice miros de mâncare, trebuia totuși să gătesc pentru soțul meu (pentru cine nu știe, el are mâna dreaptă paralizată - motiv pentru care e total dependent de mine), dar și pentru mama lui (ea nu ține dieta, dar fiindcă nu-și poate găti, soțul îi duce zilnic mâncare pregătită de mine). Cred că știți cum e să-ți fie rău de la o mâncare, ca apoi să nu-ți mai trebuiască nici să o vezi. Ei bine, eu am fost nevoită în plină criză să încălzesc leftover-ul din seara precedentă și să o ambalez pentru soacra, dar și gătesc ceva rapid pentru soțul. Și pentru că mirosul îmi întorcea stomacul pe dos, m-am legat cu un prosop la nas și gură.
Dacă pentru ei găteam „obișnuit”, eu nu știam ce să mănânc ”de regim”, dar să fie și AIP friendly. Am ajuns la morcovi fierți, mere coapte și mai apoi pulpe de pui fierte la capac. Și ceai de mușetel sau roiniță. De obicei, în cazurile rare când fac indigestie, dacă nu-mi trece răul, merg la urgențe (am redat un astfel de episod în povestea mea), unde mi se fac perfuzii cu glucoză, antispastice intestinale și antidiareice. Dar cum ultimele dăți am fost imediat internată la Infecțioase și pusă sub antibiotic - fără nici o reținere, am refuzat să merg pentru că știam că-mi vor face mai mult rău și tot efortul meu de trei săptămâni s-ar fi dus pe apa sâmbetei. Și am tras-o o săptămână și jumătate până ce mi-am revenit complet!
➤ Am tot menționat pe parcursul blogului despre faptul că eu sunt un fan al sărăturilor. De unde se poate deduce că nu sunt prietenă cu dulciurile. Asta nu înseamnă că nu-mi lipsește ciocolata! Ah, după mai bine de două luni de AIP, tânjesc după ciocolată! Și mai ales după cea cu alune de pădure! În AIP se uzează mult de legume și pentru a da culoare mâncărurilor, în lipsa roșiilor, ardeilor, etc. Doar că majoritatea „coloratelor” folosite sunt: sfecla roșie, cartofii dulci, dovleacul plăcintar etc, adică legume dulci! Vai, cum m-am mai săturat de dulce în farfuria mea, mai ales acolo unde trebuia să fie în mod normal sărat! Iar în lipsa condimentelor, m-am jucat mult cu praful de usturoi, ceapa uscată și busuiocul, pentru a aromatiza (ascunde) gustul dulce. Dar asta a fost mai greu în cazul copturilor, unde (în afară de deserturi), lipia, tortilla sau chiflele dulci ne-au cam indispus papilele gustative prin dulceața împrumutată din făina de alune tiger, de banane verzi sau cea de cocos!
➤ Dieta AIP e pentru oameni care au timp și resurse (dacă știu să se organizeze)! Nu e pentru oameni în vârstă, în primul rând pentru că nu au de unde se inspira, dar nici răbdare/putință să experimenteze. Căci da, în AIP este vorba de mult experimentat! Am văzut comentarii pe grupul Hashimoto România, de la o doamnă pensionară care numea rețetele din AIP ca fiind „exotice”, plângându-se că „cine își permite așa ceva!”. Și mi-a fost tare milă de dânsa! Pentru că m-am pus în locul ei, femeie la peste 60 de ani, cu probleme de sănătate și simptome deranjante de Hashi, printre care și depresia. Ce șanse avea această doamnă să-și recupereze starea de bine prin dieta AIP?! Mai apoi am discutat cu o mătușă de-a mea, la vreo 70+ de ani, și ea cu Hashimoto și multe complicații conexe (poliartrită, intestin operat, diabet, surplus de greutate, răceli dese etc). M-a ascultat interesată de Marea mea Schimbare, rezona cu ea, dar la final mi-a spus: ”dacă aș locui cu tine, aș putea ține și eu dieta. Altfel n-am cum!”.😪 Și mi se pare extrem de trist! Trist pentru bătrânii noștri singuri, vulnerabili și neajutorați, umflați de pastile cu multe efecte secundare, și în imposibilitate de a ieși din acest cerc vicios întreținut de sistemul medical! Niciuna! De aceea m-am decis să încep acest blog, poate - poate voi reuși să conving oamenii în putere să renunțe la alimentele dăunătoare înainte de ale îmbolnăvi intestinele!
Comentarii
Trimiteți un comentariu