Terapia funcțională în bolile autoimune. De vorbă cu specialistul în nutriție Maria Plăiaș.

Pe Maria Plăiaș am cunoscut-o prin intermediul grupului de sprijin Hashimoto România, de pe Facebook, grup pe care l-a înființat alături de alți doi compatrioți pasionați de nutriție. Tuturor le voi fi veșnic recunoscătoare pentru sprijinul pe care-l acordă comunității de acolo. Documentația adunată de ei a reprezentat ghidarea cu care am pășit într-o lume total necunoscută mie. Doar după ce am asimilat totul, am avut puterea să implementez Protocolul Autoimun în viața mea. Dar Maria nu e un simplu nutriționist, ci – așa cum se descrie pe pagina ei, este: „Nutritional Therapist, Health Coach,  Marathon runner”. Ce m-a atras spre ea este dorința ei de a se perfecționa continuu, profesionalismul și inteligența cu care oferă sfaturi celor care i le cer. Este un adevărat om-resursă, după care România poate plânge că l-a pierdut. Pentru că Maria locuiește și profesează în Irlanda. Și totuși, chiar dacă e la distanță, se preocupă în continuare de compatrioții lăsați în urmă, de starea lor de sănătate, oferindu-le informații pe care aici nu prea au șansa să le găsească. Mai ales la specialiștii de care bolnavii cu afecțiuni autoimune au nevoie.  

 R. Bună Maria și-ți mulțumesc din suflet că ai acceptat să răspunzi acestui interviu. Spune-ne câteva cuvinte despre tine.

Bună Brîndușa și mulțumesc de introducere. Sunt terapeut nutriționist și, ca mulți specialiști din acest domeniu, am ajuns aici doar după ce am fost mai întâi un pacient foarte frustrat, fiind diagnosticată cu probleme de inimă la nici 30 de ani și pusă în situația de a fi nevoită să depind de o anume medicație pentru tot restul vieții. Am fost mereu o persoană echilibrată și duceam, ceea ce credeam eu că e, un stil de viață destul de sănătos. Pornind în căutare de răspunsuri pentru afecțiunea de care sufeream, bineînțeles după o mulțime de vizite la diverși cardiologi, am început să citesc foarte mult, să mă pasioneze nutriția. Apoi am urmat un curs de health coach, timp de un an de zile, după care am continuat cu un curs de terapie nutrițională în Irlanda, pe modelul medicinei funcționale americane. Studiile au durat 3,5 ani și au inclus și peste 200 de ore de practică în clinică. În perioada asta am reușit, în sfârșit, să rezolv și puzzle-ul căruia nu-i găsisem soluție timp de 8 ani de zile. Așa am reușit să mă eliberez de medicamentația pentru inimă. Îmi place să mă declar și maratonistă, deși în ultimii ani am mai redus din distanța parcursă și am ales munții în favoarea asfaltului; alergatul îl consider o victorie pentru mine, o victorie pentru propria-mi sănătate. Cu o inimă însănătoșită, am îndrăznit să mă apuc mai serios de sport și să-mi modific și stilul de viață.

Acum sunt membru certificat al Asociației Terapeuților Nutriționiști din Irlanda (NTOI) și membru al Thyroid Nutrition Ireland (TNI) - un grup de terapeuți irlandezi specializați pe probleme tiroidiene.

De curând am absolvit și un curs postgraduate pe probleme de autoimunitate susținut de Kharrazian Institute din Statele Unite, iar acum sunt în mijlocul unui curs de Imunologie Funcțională al dr.Sam Yanuck.

R. Am înțeles bine că și tu suferi de Hashimoto? Este acesta motivul care te-a îndemnat să te perfecționezi în medicina funcțională? La fel cum au făcut celebrele Amy Myers și Sarah Ballantyne?

Eu nu sufăr de Hashimoto. Inițial, interesul meu pentru această boală a fost total întâmplator: eram în ultimul an de studii de nutriție, iar proba practică a examenului pentru diplomă consta într-o consultație de la A la Z cu un client, sub supravegherea profesorilor. Adică: anamneza, protocol, suplimente, teste de specialitate, plus urmărit cazul timp de câteva luni. I-am propus prietenei mele, care fusese diagnosticata cu hipotiroidism cu aproape 20 de ani în urma, să-mi fie client. Lucrând împreună, diagnosticul i-a fost schimbat în Hashimoto și, în urma diverselor teste, i s-au mai identificat și ovare polichistice, iar - ca să o pot ajuta - a trebuit să mă pregătesc, la rândul meu, foarte mult. A fost primul meu caz încununat de succes! Prietena mea a slăbit în jur de 15kg în timpul protocolului, fără a se înfometa, și deși inițial avusese două diagnostice ce predispuneau la un mare risc de infertilitate, acum e mama unui băiețel sănătos, după o sarcină ușoară și lipsită de probleme. Un an mai târziu, sora mea a fost diagnosticată cu Hashimoto și, câteva luni mai târziu, partenerului meu i-au ieșit anticorpii măriți. Din acest punct mi s-a părut că deja alegerea a fost făcută pentru mine și n-am putut decât să continui cu această specializare. 

R. Este medicina funcțională, în principiu, același lucru cu medicina holistică, doar că diferă termenii?

Nu sunt sigură ce reprezinta un termen sau altul pentru cititori, mai ales că unele denumiri pot avea diferite conotații, și nu întotdeauna pozitive. Dar pentru mine, medicina funcțională e o medicină holistică personalizată pentru că nu tratează corpul pe bucăți, pe organe, ci ca un întreg, punând accent și pe latura emoțională. Pe scurt, merge pe identificarea cauzelor unui simptom, mai degrabă decât pe modalitatea de a acoperi simptomele, bazându-se pe ultimele studii de specialitate. De cele mai multe ori locul în care se manifestă un simptom nu este același cu locul unde are loc dezechilibrul declanșator: o durere de cap, de exemplu, poate fi cauzată de deshidratare, dezechilibru glicemic, intoleranțe alimentare, probleme hormonale, stres etc., în consecință soluția va fi mereu alta și nu va coincide decât rareori cu anularea simptomelor printr-un medicament. E singura abordare care pentru mine are sens. Boala mea de inima a fost cauzata de stres și burnout care, la rândul lor, au cauzat carențe grave la nivel de nutrienți. Niciun medicament nu mi-ar fi rezolvat carențele nutriționale sau modul în care îmi lăsam stresul să-mi domine viața.

R. De ce medicina funcțională nu este decontată prin asigurări?

Medicina funcțională e apărută relativ recent în mediul medical și schimbările se implementează întotdeauna mai greu. În unele țări există deja companii private de asigurare care au început să recunoască munca terapeuților nutriționiști, deci aș putea spune că lucrurile se mișcă în direcția bună. Să sperăm că se va întâmpla și în Romania.

R. De ce ai ales tocmai Irlanda? 

Am plecat din țară de foarte tânără, cu o bursă de studiu și, înainte de a locui în Irlanda, am locuit în Italia și în Australia. Sunt plecată de peste 20 de ani de acasă. Pot să spun că Irlanda ne-a ales pe noi, printr-o ofertă de muncă și pentru asta ne considerăm foarte norocoși. Ne place aproape tot, inclusiv clima. Eu probabil că n-aș fi reușit să identific nici până azi cauza problemei mele de inimă, dacă aș fi rămas în Italia. 

R. Poți să explici în ce constă munca ta, la cabinet? Când ajunge un pacient la tine, înainte sau după ce a vizitat un medic?

Nu există o regulă, dar de obicei clienții (îi numesc clienți, nu pacienți, pentru că nu sunt medic!) ajung la mine după ce au fost deja la medic, au primit un diagnostic, au primit eventual un tratament, iar acest tratament nu le-a ușurat prea mult simptomele. Înainte de a-i consulta, îi rog să completeze un chestionar destul de detaliat (care e considerat și un prim-screening). Cine n-are răbdare să facă acest lucru, mai mult ca posibil că nu va fi dispus să devină parte activă la îmbunătățirea stării sale de sănătate. Pe lângă acest chestionar mai e și un jurnal alimentar de 3 zile. În funcție de simptomele ce le identific din chestionar, trec la o listă de analize care mă ajută în interpretarea simptomelor. Asta înseamnă că, în momentul în care clientul vine la consultație, eu am petrecut deja timp cu cazul lui, deja sunt familiarizată cu multe din problemele sale, iar în timpul consultației propriu-zise (1,30 - 2 ore), discutăm atât simptomele cât și analizele, iar apoi hotărâm un protocol de urmat, plus suplimentele de suport. Nu cunosc mulți terapeuți care să dedice timp analizelor înainte de întâlnirea propriu-zisă cu clientul, fiind o treabă consumatoare de timp, dar sper să reușesc s-o fac în continuare, pentru că mi se pare că e unica abordare 100% personalizată. Nu există două persoane identice, deci nu vor exista două protocoale la fel. 

R. Ai putea să creionezi profilul clientului care ajunge la cabinetele de genul celui în care lucrezi tu? 

Și în cazul terapeuților nutriționiști, la fel ca în cazul medicilor, ideal ar fi să te profilezi pe o anumită nișă deoarece cantitatea de informație pe care trebuie să o stăpânești e imensă. Deși toți lucrăm mult pe probleme digestive, pentru că de acolo pornesc multe dezechilibre, sunt terapeuți care se specializează pe fertilitate, sănătate mentală, tulburări de alimentație, sport, etc. Eu am ales autoimunitatea - în general și Tiroidita Hashimoto - în special, iar în ultimul timp majoritatea clienților ce ajung la mine au astfel de probleme. Bolile autoimune fiind extrem de complexe, am de-a face cu probleme din cele mai variate: de la dezechilibre hormonale de natură sexuală, la ficat gras, sindrom metabolic, probleme de piele, histamină, anxietate și insomnii, până la probleme legate de epigenetică (n.r. studiul mecanismelor biologice care pot porni și stopa expresia genelor). 

R. Ți se pare mai bun sistemul medical de acolo? Sunt doctorii alopați mai receptivi dietelor, ca formă de tratament a bolilor inflamatorii/autoimune?

Unele aspecte sunt mai bune, altele mai putin bune. Pentru a ajunge la un medic specialist, listele de așteptare sunt foarte lungi, chiar și la privat, și orice analiză se face doar prin medicul de familie și trebuie aprobată de spitale, în funcție de fondurile ce le au la dispoziție. Din punctul acesta de vedere, apreciez foarte mult cum funcționează laboratoarele din Romania și faptul că nu trebuie să te dai peste cap pentru a obține un test simplu, cum ar fi de ex. vitamina D. Din păcate nici aici nu se pune accent prea mare pe nutriție, însă sunt câțiva medici alopați deschiși unei abordări holistice, medici cu care colaborăm strâns, ceea ce este o adevărată mană cerească. Într-o lume ideală, medicii ar lucra cot la cot cu terapeuții nutriționiști, dar din păcate încă suntem departe de ideal. 

R. Mulți dintre noi ne-am lovit, în România, de neinteresul specialiștilor spre care ne-am îndreptat să le cerem ajutorul, atunci când starea de sănătate ne-a dat semnale de alarmă. Din păcate nu am primit răspunsuri la întrebările care ne macină. Nici măcar informațiile de bază despre bolile autoimune. În marea majoritate a cazurilor am învățat singuri de pe internet și/sau din cărțile publicate în SUA și traduse la noi. De ce crezi că se întâmplă asta?

Problemele autoimune sunt un fel de unghi orb în sistemul medical pentru că, în funcție de organul sau țesutul atacat de sistemul imunitar, ne vom adresa specialistului care se ocupă strict de acel organ. În consecință, focusul medicului specialist va fi îndreptat spre funcția respectivului organ, mai precis va căuta să se asigure că organul în cauză va fi cât mai puțin afectat de ceea ce se întâmplă în culise. Adică o terapie în care focusul e orientat pe organ și nu pe atac. Cu excepția, cred, a reumatologului, celelalte specialități iau foarte putin în considerare latura autoimună. Probabil acest lucru e consecința faptului că medicina convențională încă tratează corpul uman pe bucăți. Să luăm exemplul bolilor tiroidiene: există o foarte mare diferență între o tiroidă ce nu poate funcționa pentru că e atacată de un sistem imunitar supra-activat sau o tiroidă care e leneșă, iar tratamentul se va axa întotdeauna pe funcția tiroidei și prea putin - spre deloc pe dezechilibrul sistemului imunitar. Din păcate nu există autoimunologie - ca specialitate pentru medici, de această ramură încă ocupându-se doar cercetătorii care, însă, nu au contact cu pacienții. De aici și interesul meu continuu în a mă specializa cât mai mult pe problematici legate de autoimunitate și imunologie, tocmai pentru că am vrut să acopăr cât mai mult acest tip de lacună de abordare. Dar mărturisesc că este foarte greu.

R. Ce ar trebui să facă pacientul/clientul zilelor noastre? Mai precis, cât la sută este indicat să se bazeze strict pe medic și cât la sută ar trebui să reprezinte munca de autodidact? Când ar trebui să se reorienteze spre un specialist de medicină funcțională/holistică?

Este un memo care circulă pe internet pe tema asta, o discuție medic-pacient, în care medicul spune “nu confunda ce citești tu ici-colo pe internet cu toți anii mei de studiu la o facultate de medicină!”, iar  replica pacientului: “nu confunda cele câteva săptămâni pe care (poate) le-ai dedicat bolii mele în școală cu faptul că eu trăiesc cu boala asta și mi-o gestionez de ani de zile”. Cred că adevărul e undeva la mijloc. Ceea ce este însă evident e că suntem întru totul responsabili de corpul nostru și de sănătatea noastră. Cele mai mari frustrări personale apar când clienții îmi cer suplimente care se le reducă din simptome, dar fără ca ei să fie nevoiți să depună vreun efort în a schimba ceva în stilul lor de viață, adică la ceea ce i-a adus inițial la acel diagnostic. Până când nu înțelegi că tu ești parte activă din procesul de însănătoșire și că relația cu terapeutul e una de colaborare, nu vei obține prea multe rezultate. Tocmai din acest motiv consultațiile la noi durează mai mult, pentru că noi explicăm și mecanismele care produc dezechilibrele. Dacă înțelegi, știi și ce să corectezi! Un terapeut bun e cel de care clientul/pacientul nu va mai avea nevoie în cele din urmă, pentru că boala sa va fi intrat în remisie.

Medicina funcțională are un rol minunat în prevenție (când simptomele sunt prea vagi sau nu destul de grave pentru a primi un diagnostic) sau în cazul bolilor cronice, cele care sunt datorate unui stil de viata nesănătos. Pentru probleme acute cu siguranță nu! 

R. Cât este luarea în greutate rezultatul unui dezechilibru hormonal și cât al existenței unei inflamații in organism?

Luarea în greutate poate fi rezultatul unui dezechilibru hormonal, al existenței unei inflamații în organism, al unui dezechilibru hormonal provocat de inflamație, al unui dezechilibru hormonal provocat de dieta care la rândul ei poate provoca inflamație, al unui dezechilibru hormonal provocat de stilul de viață. De obicei e un mix. 

R. De când am început studiul în particular al bolii, implicațiilor ei, dar mai ales despre dieta AIP, am descoperit un accent foarte mare pus pe sănătatea intestinelor. Personal am aflat de "leaky gut - intestinul permeabil" de abia în urma cu vreo doi ani. Deși pare să fie una din principalele cauze ale bolilor inflamatoare, nu este încă discutată la nivel de educație a maselor. În mediul nostru medical, accentul se pune pe stomac, foarte multă lume primind o medicamentație antiacidă. Deși, conform celor afirmate de specialiștii în medicină funcțională din US, aceasta este o mare greșeală. Poți să dezvolți problema?

Dacă pomeneai de “leaky gut” în urmă cu câțiva ani, în mediile academice, riscai să primești o reacție zeflemitoare. Acum însă, permeabilitatea intestinală a devenit o certitudine științifică, la fel ca multe altele. Analizele de microbiom, care au și markeri ce țin de sănătatea intestinală, testează zonulina sau imoglobulina A secretorie, iar acești doi markeri (printre altele) ne spun foarte multe lucruri din ceea ce se întâmplă la nivel de intestin. 

În ceea ce privește aciditatea, lucrurile nu sunt simple, de multe ori poate fi fals-cauzată de o prezență de H.Pylori. De multe ori însă, aciditatea e provocată de o secreție redusă de acid clorhidric. Există o carte foarte bună pe tema asta, “Why Stomach Acid is Good for You”, scrisă de Jonathan Wright M.D., pe care o recomand tuturor. Dacă ar fi să sintetizez în puține cuvinte esența, autorul spune că aciditatea nu e o problemă cauzată de o secreție prea mare a stomacului, ci una datorată sfincterului esofagian inferior care se deschide când nu trebuie. Iar dintre motivele de funcționare greșită ar fi: alergiile alimentare (deseori lactatele de origine bovină sunt o problemă), toxinele (inclusiv cafeina, nicotina sau alcoolul), unele alimente, unele medicamente antiinflamatorii des folosite, stresul etc. Medicamentele antiacide nu fac decât să înrăutățească o problemă deja existentă, mai ales dacă sunt luate greșit și pe termen lung. Pentru că împiedică o digestie corectă cu toate consecințele de rigoare: dacă suntem ceea ce mâncam - digerăm și absorbim, deci fără acid clorhidric - nici nu digeram, dar nici nu absorbim. 

R. Când ar trebui o femeie să se îndrepte spre un endocrinolog? Ce semne ale corpului sau ce ar trebui să-i dea de gândit că în organismul ei există un dezechilibru hormonal?

Eu sunt pentru testarea cel putin anuală pentru toată lumea, ca și control preventiv, a unor diverse vitamine și minerale (D, B12, folat, calciu, magneziu, fier), a colesterolului, a hemoleucogramei, a glicemiei și, în cazul femeilor, inclusiv a valorilor tiroidiene (nu neapărat a anticorpilor în faza inițială), bineînțeles în colaborare cu medicul de familie. Acesta ar trebui să-și îndrepte pacienții spre un medic specialist, în condițiile în care aceste valori ajung să fie apropiate de una din extremele normelor de referință. Sănătatea și boala nu funcționează ca un buton de on/off. Dacă, de exemplu, avem glucoza serică aproape de 100, nu trebuie să așteptăm să depășească această valoare ca să putem pune un diagnostic de pre-diabet. Putem avertiza pacientul cu mult înainte că ar trebui să aducă anumite modificări dietei și stilului de viață, tocmai ca să evite creșterea glicemiei. O valoare de 99 nu înseamnă sănătos, iar o valoare de 100 înseamnă deja bolnav; există o mare marjă de prevenție înainte de acel 100, marjă în care putem acționa și împiedica evoluția diabetului.

Pentru problemele tiroidiene, orice dezechilibru la nivel de energie, de greutate, de concentrare, de metabolism, inclusiv de digestie, ar trebui să dea de gândit. Circulația proastă, pielea uscată, căderea părului sunt simptome destul de comune. La fel ar trebui să fie făcute mai multe teste dacă apar dereglări menstruale sau probleme de infertilitate, labilitate emoțională, inclusiv depresie sau oboseală cronică. 

R. Dieta AIP o recomanzi strict pt bolile autoimune sau și pt cele inflamatoare? Și aici nu mă refer doar la clienții care ajung la cabinetul unde lucrezi tu. Majoritatea persoanelor din comunitatea noastră cunosc faptul că, odată ce ai o boală autoimuna, este foarte posibil să mai dezvolți și altele "la pachet". Chiar avem membri cu mai multe afecțiuni. Cum își poate da seama cineva că a mai dezvoltat încă o boală autoimuna? Care e maximul de boli autoimune „deținute” de clienții tăi?

E greu de spus câte boli autoimune are fiecare pentru că în Romania e foarte greu să testăm așa ceva. Dr. Kharrazian spune că atunci când are un pacient cu o boală autoimună, prima întrebare pe care i-o pune este: „unde sunt restul?” Există un test într-unul din laboratoarele de medicină funcțională care se ocupă în mod exclusiv de autoimunitate: Cyrex, Array 5, care testează cei mai comuni anticorpi; sunt în jur de 30 de markeri, și care e unul din screeningurile inițiale.

În altă ordine de idei, există 3 stadii ale autoimunității și doar în stadiul 3, când simptomele devin foarte evidente, vine și diagnosticul. Acest tip de teste ne poate spune la ce alte organe sau țesuturi avem anticorpi, mai ales că între stadiul 1 - când există doar anticorpii, dar nu sunt simptome - și stadiul 3, pot trece și 20 de ani. Iar testele ne pot spune dacă e vorba de autoimunitate doar la unul sau mai multe organe sau e vorba de autoimunitate sistemică. Cu clienții români nu am făcut acest tip de test, așa că știu doar de cazurile în care bolile au fost diagnosticate. Numărul cel mai mare de boli autoimune ale unei singure persoane cu care am lucrat este de 3, dar deseori văd două boli autoimune. 

De anul acesta fac și eu parte din practicienii care pot face analize prin laboratoarele Cyrex. 

R. Și că tot vorbeam de plimbatul de la un specialist la altul..., am citit pe grupul nostru niște povesti grele de tot, complicații medicale grave, operații, etc, cu o calitate a vieții extrem de scăzută. Crezi că multe din aceste complicații sunt rezultatul tratării pe bucăți a organismului, cu medicamentații ale căror efect secundar nu au făcut altceva decât să facă din acești bolnavi prizonieri într-un cerc vicios întreținut de o abordare depășită & eronată a adevăratelor cauze?

Greu de spus și nu-mi plac generalizările, cred ca depinde de la caz la caz. Fără îndoială o abordare care se axează pe prevenție ar opri multe din aceste simptome înainte de a deveni atât de grave încât să ajungă un diagnostic propriu-zis. Poate fi însă vorba și de cascade de inflamație cauzate de o predispoziție genetică combinată cu o stare de stres și un stil de viață și de alimentație nesănătos. Plus că, hai să recunoaștem, majoritatea oamenilor se îndreaptă spre un medic doar când simptomele au devenit deja supărătoare, ceea ce înseamnă că boala s-a instalat.

R. Chiar dacă fiecare om e diferit, la fel și structura și reacția organismului, tu ai identificat cauze comune la clienții tăi?

Cauzele sunt întotdeauna un mix dintr-o listă lungă, nu e niciodată una singură doar: predispoziția genetică, reacții la anumite categorii de alimente, triggeri de natură chimică, toxine, viruși, bacterii, paraziți, mucegai, probleme de detoxifiere, stres, calitatea somnului, calitatea relațiilor, etc. Nu există neapărat un tipar, dar am observat că prezența patogenilor e destul de comună. 

R. Știm că și boala celiacă este o boală autoimună. Dar am observat că cei ce au această afecțiune nu țin nici o dietă specială, ci se orientează strict asupra etichetei de „gluten free”. Este boala celiacă considerata mai ușoară decât altele? E ok pentru un celiac să consume lactate, făinuri din cereale (chiar și cu specificația gluten free), leguminoase, nuci etc, adică alimente considerate „triggeri” în afecțiunile inflamatoare/autoimune?

Cyrex Labs au un test special pentru acei celiaci care nu răspund bine unei diete fără gluten. Se numeste Array 4 și testează reactivitatea încrucișată (ideal se testează împreună cu Array 3X, care e testul de intoleranțe/sensibilități la gluten - diferite tipuri de gliadină - și alte peptide din grâu atât de tip IgG cât și IgA). Datorită acestei reactivități încrucișate, cam 25% din celiaci au probleme și cu alte cereale, chiar și cu cele care sunt în mod natural fără gluten, dar și cu lactatele, drojdia sau cafeaua instant. Eu cunosc mulți celiaci care au și o a doua boală autoimună, semn că atacul autoimun nu a fost neapărat oprit doar printr-o dietă fără gluten, chiar dacă la nivel de intestin simptomele s-au atenuat. 

R. În familia mea au existat mai multe episoade „grele” datorate unor boli grave ale membrilor săi. Urmările acestora la nivel emoțional le-am resimțit din plin, materializate mai târziu în Tiroida Hashimoto. Tot timpul eram conștientă că ceva-cândva avea să explodeze. Pe tot acest parcurs însă, de asistare a bolnavilor mei, am observat că nu se pune deloc accent pe partea emoțională. Nici la nivel de individ-suferind, mai ales în cazul persoanelor mai în vârstă - care nu au fost încurajate/educate niciodată să-și exprime și să-și managerieze sentimentele/stările, dar nici la nivel de abordare medic - pacient. În consecință, pe zi ce trece devenim parcă tot mai slăbiți în acest „compartiment”, de unde și creșterea alarmantă a numărului de bolnavi. În toată această imagine de ansamblu, cât crezi că reprezintă factorul „alimentație” și cât factorul „emoțional” ?

Îmi pare rău să aud. Sunt cu siguranță la fel de importante: stresul, lipsa de somn, carența de emoții pozitive, lipsa de susținere, dramele emoționale cum ar fi pierderea cuiva apropiat sau trecerea printr-un divorț, o copilărie în care individul a avut parte de suferință sau a fost martor la vreo traumă, abuz, violență sau abandon, toate acestea pot fi cauze declanșatoare tocmai pentru că pun corpul într-o stare de criză, supra-activează partea simpatetică și ajung, la un moment dat, să supra-activeze și sistemul imunitar. Abordarea holistică ia în considerare și aceste aspecte, tocmai pentru că suntem mai mult decât o sumă de organe și țesuturi.

R. Societatea zilelor noastre, pe lângă toate avantajele care le-a adus prin descoperiri științifice, tehnologie etc, pare să profite mai mult ca niciodată de suferința omului. Numeroase companii s-au ridicat & îmbogățit de pe urma dramelor personale. Să fie ăsta un rezultat al inerției/indiferenței noastre sau pur și simplu al lipsei de informație, de educație? Cum am putea să „creștem” mai frumos, mai sănătoși? Care ar fi pilonii sociali care să-i ofere individului echilibrul  atât de necesar în sănătatea fizică & mintală?

Cred că această întrebare necesită un răspuns mult prea amplu, pentru un alt interviu poate 😊 Nu cred că societatea de azi e diferită de alte societăți, exploatarea omului de către om, în diferite forme, a existat dintotdeauna. De aceea continuă să rămână foarte important ca fiecare să facem bucățica noastră de bine în lume, ori de câte ori avem ocazia, fără să așteptăm neapărat răsplata. Și să avem empatie! 

R. Am citit cum că și diabetul ar fi considerat o boală autoimună. Este AIP potrivit în cazul bolnavilor de diabet? Cum am putea să le schimbăm percepția învechită care îi ține atașați de ideea că "la diabet trebuie să mănânci bine" ... adică mai mult, mai des, cu mai multă carne, etc decât alți oameni?

Diabetul de tip 1 este o boală autoimună și răspunde în mare parte la aceleași mecanisme ca și restul bolilor autoimune, cu unele personalizări legate de specificul ei. Diabetul de tip 2 însă e o boală cronică legată de un profund dezechilibru glicemic. O dietă săracă în carbohidrați și bogată în grăsimi, cât mai aproape de o dietă ketogenică, ar fi probabil cea mai bună soluție. AIP, prin eliminarea de cereale, cartofi, leguminoase și zahar, tinde să fie o dietă mai săracă în carbohidrați și glucide și deci ar putea funcționa și pentru cei diagnosticați cu diabet. E însă și o dietă restrictivă și, dacă nu sunt motive, nu aș face o dietă și mai restrictivă decât este. Bolnavii de diabet nu au probleme cu lectinele sau solanaceele (doar cartofii pot fi mai problematici), iar atâta timp cât indicele glicemic a ceea ce consumă e redus, ar trebui să poată consuma liniștiți produse care celor diagnosticați cu o boală autoimuna nu le fac bine . 

În ultimul timp se vorbește, în studiile de specialitate, și de diabet de tip 3, care e boala Alzheimer - și care răspunde bine la o dietă de tip keto.

R. Este autismul o boală autoimuna? Dr Amy Myers spune în cartea sa că a tratat cu succes copii cu autism, prin dieta AIP. Tu ai avut cazuri de genul acesta?

Nu am lucrat cu persoane diagnosticate cu autism așa că nu am experiență directă. E însă o problemă de sănătate foarte complexă și cauzele sunt multiple. E posibil ca, în unele cazuri, o dietă ce exclude orice tip de potențial inflamator, cum ar fi dieta GAPS sau AIP, să dea rezultate bune. Dar ar fi optimist și greșit să spunem că orice pacient diagnosticat cu autism își va reveni dacă va urma acest tip de dietă. 

R. Care este adevărul despre super foods vizavi de utilizarea lor în alimentația bolnavilor autoimuni? Ne ajută sau mai mult ne fac rău prin stimularea sistemului imunitar?

Depinde. În genul acesta de afecțiuni nu există răspunsuri simple: pe unii îi ajută pe alții nu. Văd că multă lume spune despre echinacea că nu ar fi bună. Pentru unii însă, dimpotrivă, e chiar binevenită pentru că stimulează acea parte de sistem imunitar care la ei e mai slăbită. Am să deviez puțin de la întrebare pentru că unul din ultimele studii despre care se discută în lumea autoimunității e rolul inflamatoriu al sării în atacul autoimun. Sarea nu e superfood și toată lumea o folosește, dar se pare ca întețește atacul autoimun. Asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm toți la sare, dar dacă consumam sare mai multă ar trebui să balansăm cu potasiu. În plus, o mare parte dintre noi avem nevoie de mai multă sare în alimentație pentru că glandele suprarenale sunt prea slăbite. În aceste cazuri, sarea devine cel mai bun prieten. 

R. Cei ce au creat dieta AiP spun că excluderea și apoi reintroducerea în alimentație a unor produse ar fi cea mai bună/eficientă metodă de a-ți testa intoleranțele alimentare. Pe grupul nostru de FB lumea vorbește mult despre analize, teste. Care costă. Și nu puțin. Ce analize/teste recomanzi tu pacienților cu Hashimoto?

Dr. Kharrazian a promovat prima dată acest tip de dietă, doar că nu se numea AIP atunci, ci pur și simplu dietă de eliminare. Tot el spune însă că dieta (AIP sau nu) nu e soluția tuturor problemelor. Înțeleg că lumea caută soluții și-și dorește ca acestea să fie doar la o furculiță distanță, dar din păcate nu e mereu așa. Nu întotdeauna supra-activarea sistemului imunitar ține de intoleranțe alimentare și de permeabilitate intestinală, în pofida a ceea ce citim în unele cărți traduse și la noi. Multe răspunsuri nu vin singure, e nevoie de teste care într-adevăr nu sunt tocmai ieftine, dar sunt teste care ne pot da, în câteva săptămâni, răspunsuri pe care le-am cautat ani de zile sau toată viața.  

Eu verific întotdeauna carențele nutriționale pentru că multe din vitaminele și mineralele de care ducem deseori lipsă au un rol în echilibrarea funcției tiroidiene. Dar mulți clienți au probleme mai mari decât atât și fără testări nu-ți rămâne decât ghicitul și „încercatul cu degetul”, ceea ce nu e tocmai ideal ca și tratament. De exemplu, mulți au dezechilibre la nivel de floră bacteriană și prezențe patogene, iar în cazul acesta mai degrabă testarea funcționează decât ghicitul. În funcție de ce simptome există, eu testez GI Map pentru microbiom și prezențe patogene, plus testele Cyrex pentru permeabilitate intestinală, pentru reacție la gluten, teste de reactivitate încrucișată sau teste de intoleranțe. Ar mai fi și testele de 24 de ore de cortizol de la Genova Diagnostics, testele de neurotransmițători, testul OAT (organic acids test) de la Great Plains, sau testele de estrogen/progesteron și metaboliții lor cu DUTCH de la Precision Analytical. Ar mai fi și altele, dar acestea sunt cele mai frecvente. 

R. Cum vezi tu viitorul din punctul de vedere al specialistului funcțional? 

Ca un alergat pe munte 😀. Obositor, cu multe obstacole, dar și când ajungi într-un punct cu vedere panoramică și te uiți în jur și vezi cât ai urcat/avansat, e un sentiment de satisfacție, de împlinire foarte plăcut! 

R. Închei aici, mulțumindu-ți din nou și cu speranța să ne mai reîntâlnim. 

Mulțumesc și eu, întrebările au fost foarte interesante și bine gândite. Pentru cei care vor să afle mai multe sau să lucrăm împreună, mă pot contacta pe adresa nutrition@mariaplaias.com sau pe pagina de facebook: https://www.facebook.com/mariaplaiasnutrition/. Consultațiile, cu marea majoritate a clienților romani, au loc online via Skype, sau alte programe ce permit videocall-ul. 

Numai bine!