Sărățele AIP

Una din cele mai des repetate rețete în casa noastră e cea de „sărățele AIP”. Ei bine, chiar dacă nu au forma clasică de sărățele, noi așa le spunem. Sunt mereu binevenite ca ceva sărat de ronțăit, mai ales când întârzii cu masa din diverse motive sau ești pe drum și ți se face foame. Așa că le luăm și la pachet dacă trebuie să plecăm de acasă. 

Am încercat mai multe rețete, cu tot felul de tipuri de făinuri, dar ieșeau prea tari. Până la urmă m-am oprit la făina de banane. Înainte de a începe dieta AIP, obișnuiam să fac sărățele, mai ales la sărbători. Acum însă le fac mai tot timpul, pentru că și cantitatea este mult mai mică și se termină repede. Am încercat să aduc câte puțin din rețeta mea clasică de sărățele și în aceasta, mai ales în ceea ce privește textura aluatului. Bunicile ne-au obișnuit să folosim untura de porc în astfel de aluaturi, la care bunica soțului le spunea „poronio” (ardelenism preluat din lb. maghiară), și care înseamnă „aluat fraged”. Dacă evitați untura de porc, o puteți înlocui cu cea de palmier  - la noi se găsește sub numele de „ulei”, ceea ce poate fi confundat cu uleiul rafinat de palmier nehidrogenat, un produs foarte combătut! „Untura” de palmier este nerafinată, de culoare roșiatică (datorită pulpei roșii a fructului de palmier, foarte bogat în beta-caroten) și cu un gust puternic, ceea ce ar putea fi mai greu de acceptat pentru unii. Nu vă sfătuiesc să folosiți uleiul/untul de cocos normal (datorită aromei/gustului dulceag ce-l imprimă aluatului), dar cel dezodorizat (obținut prin fierberea în prealabil a pulpei nucii de cocos) merge! La fel se potrivește și uleiul de măsline, având o textură mai groasă/grasă. Însă rezultatul va ieși mult mai uscat decât cel în care s-a folosit untură de origine animală. Iar asta vă spun din proprie experiență. Am încercat cu de toate, dar cele cu untură și-au păstrat textura proaspătă și după câteva zile - o săptămână chiar, în schimb celelalte se întăresc de a doua zi.
 Ca și agent de creștere eu folosesc praful de copt AIP, preparat dintr-o lingură de bicarbonat de sodiu (fără aluminiu) și două linguri de cream of tartar. Din păcate la noi nu există așa ceva, eu am primit de la o prietenă din UK, deci acolo unde nu este, se poate folosi doar bicarbonatul. 

SĂRĂȚELE AIP 

Ingrediente: 

150 grame făină de banane verzi

30 grame făină de tapioca (sau arorut)
30 grame făină de cartofi dulci (se poate sări peste asta, dacă nu aveți)

3 linguri cu untură solidă (uleiul de măsline s-ar putea să intre mai mult)

sare

2 lingurițe de usturoi praf /sau ceapă

1/2 linguriță de bicarbonat (sau praf de copt AIP)

1 linguriță oțet de mere

drojdie alimentară inactivă (uscată) sau fulgi de sare sau semințe de susan (dacă ați reintrodus)

apă călduță - cât cuprinde

Instrucțiuni:

Se amestecă într-un bol ingredientele uscate, peste care se pune untura solidă (sau uleiul de măsline) și se desface între degete, amestecându-se cu făina. Ar trebui să rezulte un aluat sfărâmicios, ca în poza de mai jos:  

Dacă folosiți bicarbonat simplu (nu praf de copt AIP = bicarbonat + cream tartar), acesta se dizolvă separat, în oțet, și  apoi se amestecă în aluat. 

La final se adaugă câte puțin din apa călduță (dezmorțită doar), cu rolul de liant pentru aluat. Dacă cumva ați pus prea multă, mai puteți completa cu făina de arorut (sau tapioca). Când ați format o bilă, e momentul ca aluatul să fie răsturnat pe un blat de lucru. Apoi împărțiți aluatul în două și începeți să lucrați cu una din cele două jumătăți. 

 

Aici sunt două opțiuni de lucru, alegeți-o cea care vi se pare mai simpatică:

Ori puneți aluatul între două coli de hârtie de copt, una dedesubt, iar cealaltă deasupra și începeți să întindeți o foaie cu sucitorul, ori ungeți blatul de lucru cu ulei, la fel și sucitorul. Vă avertizez doar că sucitorul trebuie tot mereu reuns, pentru că se lipește de aluat și-l rupe pe alocuri. Eu, de data asta am folosit opțiunea nr. 2, pentru că mi-a fost lene să tai hârtie, să o fixez, etc. Iar uneori mă enervează că se tot adună în momentul în care folosesc sucitorul. 

Ca ulei am folosit unul de măsline cu ierburi aromate, cumpărat de la Lidl, iar drojdia inactivă e cea de la Sanovita.

După ce ați întins foaia, începeți să o tăiați în ce forme doriți. Eu am  folosit un cuțit vechi zimțat, special pentru tăierea aluaturilor. 

Atenție că aluatul se lipește de blat, deci îndepărtați ușor, tot câte o bucată, cu un cuțit de bucătărie. Apoi așezați-le frumos în tavă, pe hârtia de copt. 

Ungeți fiecare sărățea cu apă, cu ajutorul unei pensule, iar deasupra presărați, la alegere: sare de mare (eu am folosit sare neagră de Himalaya), fulgi de drojdie sau semințe (dacă le-ați reintrodus) de susan, mac, chimen etc (eu am reintrodus doar susanul momentan).

Se coc la foc mijlociu, aprox. 20 minute, până se colorează puțin în maro-roșiatic (în funcție de cuptorul fiecăruia), dar sub supraveghere să nu se ardă, pentru că devin apoi prea tari (recunosc că eu le aleg prima dată pe cele mai bine coapte, pentru că îmi plac uscăturile/crănțănelele). După ce să răcesc, le puteți depozita într-o cutie alimentară (plastic sau și mai bine, de sticlă). Oricum să nu vă așteptați să țină mult. La noi țin cam 3 zile, dar prind foarte bine 🙂

                       

         

                                    S-aveți poftă!

Later edit: după ce am savurat tura asta de sărățele, am început să nu mă simt chiar ok. Inclusiv soțul meu s-a plâns. La început) am pus pe seama unturii de porc, pt că am observat că nu prea mai tolerăm carnea de porc (și de vită). Însă, pe parcurs, am descoperit de la alți AIP-iști că pot apărea reacții de la drojdia inactivă. Chiar dacă am simțit că mă mâncau pleoapele, nu am dat importanță până ce nu am văzut, pe F.B., o doamnă căreia i s-au umflat și înroșit tare pleoapele, fix după ce a consumat această drojdie. Atunci mi-am dat seama că, de fapt, acela a fost și la mine motivul. Partea nasoală e că reacțiile mele au continuat: mi s-au inflamat din nou ganglionii din partea dreaptă a gâtului și au apărut iarăși „strânsorile” de gât, ceea ce mi-a dat de înțeles că tiroida mea era iarăși „supărată”. Așa că am început tratamentul naturist de purificare: apă cu cărbune și argilă de Râciu, plus ulei esențial de scorțișoară (în caz că era vorba și de vreo infecție), tratament care m-a ajutat să mă restabilesc.  După un timp am refăcut (chiar și de sărbători) și totul a fost ok, dacă nu am mai inclus drojdia inactivă.